marți, 30 noiembrie 2010

Datoria fata de echipa favorita

Am sa o spun cat se poate mai pe scurt. Cum poti sa susti o echipa de fotbal? Cum poti sa contribui la dezvoltarea ei? Prin doua moduri: sustinere financiara (cumparare de bilete, tricouri, fularuri, stegulete etc.) si/sau incurajare (aici ma refer la suporterii ce asista la partide si canta pentru a-si incuraja favoritii). Orice depaseste aceste atributii poate sa fie daunator. Cu atat mai mult in cazul suporterilor ce apeleaza la tot felul de scandari jignitoare si care se angajeaza in batai. Aceste activitati nu sprijina un club de fotbal in niciun fel, ci dimpotriva ii provoaca rau. Oricum, ele sunt rodul, nu unui devotament inflacarat, ci al egoismului si al dorintei de adrenalina. Huliganii, pe care multi inca ii considera suporteri adevarati, se intereseaza doar provocarea si castigarea unui eventual conflict fizic cu o galerie rivala. Pe ei nu ii intereseaza si nu ii afecteaza in niciun fel scorul inregistrat pe tabela.

vineri, 26 noiembrie 2010

Datoria fata de patrie

Datoria fata de patrie, cel putin in cazul nostru, pare sa cantareasca din ce in mai putin pe masura ce apar noi generatii. Ca acesta ar fi un lucru bun sau rau, nu ma pronunt. Dar asa se intampla. Cuvantul "roman" pare a fi lipsit de continut. Toti sustinem, dupa un cantec cunoscut, ca nu ne-am nascut in locul potrivit. Cat de importante sunt lucrurile romanesti? De exemplu limba, muzica, cultura etc. Tindem sa realizam doar cand pasim dincolo de hotare. Cel mai adesea, traind in strainatate, apare dorul de limba romana. Cand auzi pe cineva vorbind romanesti parca te influenteaza, parca trezeste ceva ascuns in tine. Poate are legatura cu faptul ca primele cuvinte auzite in copilarie erau cele rostite de parintii tai romani. Dar de asemenea, ai parte de alte experiente care te fac sa te bucuri ca nuu ai ramas in tarisoara. De ex. faptul ca esti tratat cu respect prin localuri si spitale fara sa dai mita celor care ar trebui sa-si faca datoria. Si cu trecutul avem probleme. Eorii nostri de demult parca nu ma sunt eroi. Mihai Viteazul nu mai e viteaz, Stefan cel Mare nu mai e mare. Halal istorie: nu am fost si nu vom fi nimic!

luni, 22 noiembrie 2010

Fa ceea ce trebuie!

"Fa ceea ce trebuie" este pentru mine maxima suprema. Ea este cea care ne ghideaza in viata de zi cu zi. Evident, simultan este o formula destul de vaga. Insa, eu cred ca desi ne straduim sa ne plasam undeva dincolo de bine si de rau pana la urma tot ajungem la aceste doua notiuni. Exista ceva in interiorul nostru ce ne indeamna sa facem ceea ce se cuvine sau sa ne impiedice de la anumite actiuni. O putem numi vocea ratiunii, vointa umana, divinitatea din noi etc. De asemenea, starile de placere si durere pot fi, sub unghi evolutionist, mici repere care ne ajuta sa ne urmarim calea.Ele ne atentioneaza si ne spun fie "ai facut ceva bine", fie "ceva nu este in regula".

marți, 16 noiembrie 2010

Datoria fata de persoana iubita

Avem o datorie fata de persoana iubita? Care ar fi aceasta? M-am intrebat de cateva ori care este cel mai bun mod de a te apropia de cealalta jumatate. Exista doua posiblitati: fie apelezi la o critica productiva, fie o accepti asa cum este. Primul caz se refera la asigurarea progresului. Se bazeaza pe ideea ca daca nu ii aduci unui individ la cunostinta neajunsurile sale acesta nu va incerca sa si le depaseasca. Va ramane neschimbat si deci nu evolueaza. Insa optez pentru a doua posibilitate, pentru acceptarea celeilalte fiinte asa cum este ea. Mi se pare a fi o masura cu rasplatiri mult mai mari. Intr-o lume in care toti asteapta ceva de la tine, in care de abia asteapta ca tu sa gresesti pentru a putea profita cumva de pe acest lucru, este cat se poate de reconfortant sa ai pe cineva pe care nu trebuie sa te straduiesti sa impresionezi, care te asteapta cu bratele deschise chiar si atunci cand nu meriti acest lucru. Este, daca imi permiteti comparatia, ca o banca in mijlocul unei mari agitate.

duminică, 14 noiembrie 2010

Datoria fata de sine

Exista si o datorie fata de sine, nu doar fata de ceilalti. Acestia din urma se pot descurca si singuri. Pot supravietui si fara interventia ta sau a mea. Datoria fata de sine este un indemn catre implinire. Nu ai voie sa te ratezi din cauza celorlalti. Daca te intalnesti cu Dumnezeu nu te poti ascunde dupa niste scuzari mestesugite: "asa mi s-a spus", "asa am fost instruit", "altul m-a determinat sa ma comport astfel". De asemenea, este si patetic sa nu te implinesti pe tine doar pentru a evita supararea unui necunoscut, doar pentru a nu ajunge in gura lumii. La urma urmei, in analiza finala tu esti ce mai mare creatie a ta. Ce poate fi mai important decat tu insuti?

duminică, 22 august 2010

E de datoria noastra sa ne implicam pe 25 septembrie

Desi pare greu de crezut eu am mai participat la un astfel de program, e adevarat la o scara mult mai mica si ma pot mandri ca am fost chiar responsabil cu curatenia in timpul scolii generale desi nu mi-a placut niciodata sa fac curat… mai ales dupa altii.
Am aflat de acest proiect de mult timp de pe blogul lui Chinezu dar nu l-am promovat pana acum pentru, asa cum spuneam mai sus, nu-mi place sa fac curatenie. Dar vreau sa fac o exceptie pe 25 septembrie si sa ma implic activ in acesta initiativa. Ca sa nu se inteleaga gresit ca fac asta pentru promovare si backlink-uri nu i-am contactat pe cei care se ocupa de site-ul http://www.letsdoitromania.ro/ si nici pe cei care se ocupa in Maramures de acest proiect. Am inteles ca azi se face ceva preselectie pentru un clip de promovare undeva la Casa Tineretului dar nici acolo nu merg pentru ca nu asta e important pentru ca proiectul sa reuseasca. Si pe langa asta, eu mi-am facut treaba acum cu promovarea deci sunt scutit de la a aparea intr-un clip, asadar concluzia e:
Pe 25 septembrie participati la cartare chiar daca nu va place sa faceti curat!

miercuri, 30 iunie 2010

Datoria in conceptia lui Kant

Datoria, în concepţia lui Kant este scopul fundamental al omului. Punctul de plecare al eticii kantiene este libertatea. Maxima lui „A trebui sa faci ceva trebuie să si poti” presupune necesitatea de a fi posibil întotdeauna să acţionăm corect, ceea ce înseamnă ca trebuie sa fim întotdeauna liberi. Vointa in sine îsi dă siesi legea. Această lege, in concepţia lui Kant este să te supui datoriei. Datoria nu constituie o constrangere ci dimpotrivă, ea este libertatea insăsi. Ea este opusă plăcerii, cere supunere, statorniceşte o lege,se adresează unei conştiinţe reale, este venerată chiar împotriva voinţei Pentru Kant datoria reprezintă omul ca umanitate, ca scop în sine. “Numai omul, şi cu el orice creatură raţională, este scop în sine”.

Kant formulează imperativul practic al datoriei: acţionează astfel ca să întrebuinţezi omenirea atât în persoana ta, cât şi în persoana oricărui altuia totdeauna în acelaşi timp ca scop, niciodată însă numai ca mijloc”. Scopul vine din sine, fără nici o altă determinare, în afară de faptul că simţim Legea morală pură. “Venerabilitatea datoriei n-are nimic a face cu gustarea vieţii, ea îşi are legea proprie şi tribunalul ei propriu.”

Persoana urmează legea morală, datoria, pentru că este înzestrată cu voinţă bună şi libertate. Voinţa bună este motorul moralităţii, ea este bună în sine, fără nici o raportare la folosul ei pentru anumite înclinaţii. Voinţa bună trebuie preţuită chiar şi dacă, în împrejurări vitrege pentru fiinţa umană, nu produce nici un efect. “Ea ar străluci totuşi pentru sine ca o piatră nestemată, ca ceva ce-şi are în sine valoarea sa deplină. Fără voinţă bună, orice calitate morală poate fi descalificată. Fără libertate, voinţa bună n-ar avea sens, întrucât manifestarea voinţei presupune autonomia, libertatea acesteia. Autonomia voinţei – spune Kant – e singurul principiu al tuturor legilor morale şi al tuturor datoriilor potrivite lor”.

Această idealizare a lui „trebuie” a devenit unul dintre modurile de a gândi datoria din timpurile lui Kant şi până astăzi,. Concomitent cu afirmarea “drepturilor omului” ca fundament al constituţiilor moderne, s-a afirmat imperativul categoric al datoriei faţă de acestea, la acelaşi nivel de sfinţenie ca acela al datoriei faţă de Dumnezeu. Chiar şi marii gânditori iluminişti ai secolului al XVIII-lea, proclamând eliberarea omului de sub dominaţia divinităţii au proclamat datoria acestuia faţă de societate. Jean-Jacques Rousseau, teoreticianul “Contractului social” proclama triumful datoriei asupra “propriei inimi”, August Comte consideră morală doar datoria de a trăi “pentru celălalt”, pentru Durkheim patria este scopul conduitei morale, iar pentru ideologiile de stânga ale societăţilor comuniste imperativul categoric este înţeles ca mijloc de luptă împotriva individualismului şi a capitalismului, o societate fără clase.


vineri, 25 iunie 2010

Datoria in antichitate

Tema datoriei o descoperim în gândirea filosofică antică, începând cu Socrate care considera datoria de a respecta legile cetatii fundamentală vieţii sociale chiar daca el a platit cu viata sustinad aceasta concepţie. Instanţa supremă a datoriei, pentru Socrate , este raţiunea, identificată cu binele suprem şi cu fericirea. Totusi Şcoala cireniacă refuză ideea de morală a supunerii faţă de lege şi cetate, promovata de Socrate. Supranumiţi hedonişti, aceştia considerau că singurul scop al vieţii trebuie să fie plăcerea individuală.

miercuri, 23 iunie 2010

Datoria ca morala

Pentru a putea analiza corect problema datoriei ca morală trebuie sa luăm în considerare definiţia libertăţii umane din punct de vedere social. Astfel, libertatea socială pe care Jhon Locke o teoretizează pentru prima dată, delimitand-o clar de libertatea naturală la care oamenii au renunţat în momentul în care si-au insusit proprietatea si au înfiinţat grupurile umane este cea care trebuie pusă în legatură cu etica datoriei. Ca argument poate fi adusă si universalitatea sintagmei „nimeni nu este mai presus de lege”[1] prezentă ca lege sub forma unui imperativ categoric în toate sistemele politice si sociale ale planetei, indiferent daca ele sunt sau nu etice. Legea morală este prin excelentă o strategie socială deoarece are ca scop omul in sine adică comportarea lui în societate după o anumită conduită. Desi Kant consideră ca toate fiintele rationale recunosc distinctia dintre a cunoaste adevarul si a sti ce e de facut cu el deseori se recurge la o autoritate pentru a-i obliga să-si facă datoria, de aceea, ea este considerată în general ca obligatie legală sau morală desi, ideal trebuie sa fie asumată si interiorizată de cetatean.



[1] Constitutia Romaniei, Publicata in Monitorul Oficial, 2003, Art. 16, Al. 2

Datoria este asumata, virtuoasa, utila, valoroasa, generala

Ne confruntam in ceea ce priveste morala cu un snobism exacerbat al umanitatii care ascunde problemele esentiale in loc sa le resolve. Ne aratam solidari cu anumite probleme etice doar pentru a obtine anumite foloase, doar ca mijloc nu ca scop in sine.

Atata timp cat datoria este asumata, virtuoasa, utila, valoroasa, generala (nu afecteaza personalitatea umana) si este acceptata de majoritate ea este necesara pentru ca societatea sa functioneze normal