marți, 30 noiembrie 2010

Datoria fata de echipa favorita

Am sa o spun cat se poate mai pe scurt. Cum poti sa susti o echipa de fotbal? Cum poti sa contribui la dezvoltarea ei? Prin doua moduri: sustinere financiara (cumparare de bilete, tricouri, fularuri, stegulete etc.) si/sau incurajare (aici ma refer la suporterii ce asista la partide si canta pentru a-si incuraja favoritii). Orice depaseste aceste atributii poate sa fie daunator. Cu atat mai mult in cazul suporterilor ce apeleaza la tot felul de scandari jignitoare si care se angajeaza in batai. Aceste activitati nu sprijina un club de fotbal in niciun fel, ci dimpotriva ii provoaca rau. Oricum, ele sunt rodul, nu unui devotament inflacarat, ci al egoismului si al dorintei de adrenalina. Huliganii, pe care multi inca ii considera suporteri adevarati, se intereseaza doar provocarea si castigarea unui eventual conflict fizic cu o galerie rivala. Pe ei nu ii intereseaza si nu ii afecteaza in niciun fel scorul inregistrat pe tabela.

vineri, 26 noiembrie 2010

Datoria fata de patrie

Datoria fata de patrie, cel putin in cazul nostru, pare sa cantareasca din ce in mai putin pe masura ce apar noi generatii. Ca acesta ar fi un lucru bun sau rau, nu ma pronunt. Dar asa se intampla. Cuvantul "roman" pare a fi lipsit de continut. Toti sustinem, dupa un cantec cunoscut, ca nu ne-am nascut in locul potrivit. Cat de importante sunt lucrurile romanesti? De exemplu limba, muzica, cultura etc. Tindem sa realizam doar cand pasim dincolo de hotare. Cel mai adesea, traind in strainatate, apare dorul de limba romana. Cand auzi pe cineva vorbind romanesti parca te influenteaza, parca trezeste ceva ascuns in tine. Poate are legatura cu faptul ca primele cuvinte auzite in copilarie erau cele rostite de parintii tai romani. Dar de asemenea, ai parte de alte experiente care te fac sa te bucuri ca nuu ai ramas in tarisoara. De ex. faptul ca esti tratat cu respect prin localuri si spitale fara sa dai mita celor care ar trebui sa-si faca datoria. Si cu trecutul avem probleme. Eorii nostri de demult parca nu ma sunt eroi. Mihai Viteazul nu mai e viteaz, Stefan cel Mare nu mai e mare. Halal istorie: nu am fost si nu vom fi nimic!

luni, 22 noiembrie 2010

Fa ceea ce trebuie!

"Fa ceea ce trebuie" este pentru mine maxima suprema. Ea este cea care ne ghideaza in viata de zi cu zi. Evident, simultan este o formula destul de vaga. Insa, eu cred ca desi ne straduim sa ne plasam undeva dincolo de bine si de rau pana la urma tot ajungem la aceste doua notiuni. Exista ceva in interiorul nostru ce ne indeamna sa facem ceea ce se cuvine sau sa ne impiedice de la anumite actiuni. O putem numi vocea ratiunii, vointa umana, divinitatea din noi etc. De asemenea, starile de placere si durere pot fi, sub unghi evolutionist, mici repere care ne ajuta sa ne urmarim calea.Ele ne atentioneaza si ne spun fie "ai facut ceva bine", fie "ceva nu este in regula".

marți, 16 noiembrie 2010

Datoria fata de persoana iubita

Avem o datorie fata de persoana iubita? Care ar fi aceasta? M-am intrebat de cateva ori care este cel mai bun mod de a te apropia de cealalta jumatate. Exista doua posiblitati: fie apelezi la o critica productiva, fie o accepti asa cum este. Primul caz se refera la asigurarea progresului. Se bazeaza pe ideea ca daca nu ii aduci unui individ la cunostinta neajunsurile sale acesta nu va incerca sa si le depaseasca. Va ramane neschimbat si deci nu evolueaza. Insa optez pentru a doua posibilitate, pentru acceptarea celeilalte fiinte asa cum este ea. Mi se pare a fi o masura cu rasplatiri mult mai mari. Intr-o lume in care toti asteapta ceva de la tine, in care de abia asteapta ca tu sa gresesti pentru a putea profita cumva de pe acest lucru, este cat se poate de reconfortant sa ai pe cineva pe care nu trebuie sa te straduiesti sa impresionezi, care te asteapta cu bratele deschise chiar si atunci cand nu meriti acest lucru. Este, daca imi permiteti comparatia, ca o banca in mijlocul unei mari agitate.

duminică, 14 noiembrie 2010

Datoria fata de sine

Exista si o datorie fata de sine, nu doar fata de ceilalti. Acestia din urma se pot descurca si singuri. Pot supravietui si fara interventia ta sau a mea. Datoria fata de sine este un indemn catre implinire. Nu ai voie sa te ratezi din cauza celorlalti. Daca te intalnesti cu Dumnezeu nu te poti ascunde dupa niste scuzari mestesugite: "asa mi s-a spus", "asa am fost instruit", "altul m-a determinat sa ma comport astfel". De asemenea, este si patetic sa nu te implinesti pe tine doar pentru a evita supararea unui necunoscut, doar pentru a nu ajunge in gura lumii. La urma urmei, in analiza finala tu esti ce mai mare creatie a ta. Ce poate fi mai important decat tu insuti?